SEGREDO
Amada minha, com secretas chaves trancada,
Por anos a fio sigo de ti sendo o portador,
Pelos caminhos contigo vou, levando-te guardada,
Com calafrios de ciúme, no coração vais
encerrada
Como o pólen no cálice da flor.
A guerra do mundo ruge em torno de mim
Ressoa uma tormenta herética e flamejante
Ao redor desabam poeira e lama sem fim
Ninguém sabe do triste comboio que assim
Arrasto no peito comigo constante.
Tu, grito selvagem, que de centenas de covis
eclodes,
Em vão no meu ouvido vociferas
Pelos portais da vida e nas metamorfoses,
Ela vem comigo e roubá-la não podes,
– Um mistério de antigas eras.
Quando sobre a janela fechada a noite indulgente
Vem descendo, e não há ninguém em minha casa,
Planando em seu voo indolente,
O meu sonho frágil toca-me com sua asa.
Então os teus tesouros começam a se desfazer
E o paraíso desce à terra em frenesi
E à janela os rouxinóis que vêm descer
Cantam todos tua melodia ... escuto-os até o
amanhecer ...
Amada minha... Também eu canto a ti...
Tradução
de Raul Passos
Octavian Goga (1881-1938)
TAINA
Iubirea mea-nchisă cu tainic zăvor,
Te port printr-al anilor șir,
Te port și cu tine pe drum mă strecor,
Păzindu-ți în suflet temutul fior
Ca floarea polenu-n potir.
În jurul meu urlă al lumii război
Cu vifor flămând și păgân,
În jurul meu cade și
praf și
noroi,
Și
nimeni nu știe din tristul convoi
Ce strâng eu statornic la sân.
Tu, chiot sălbatic din sute de guri,
Zadarnic îmi strigi în urechi,
Prin vămile vieții și
prin cotituri,
Ea vine cu mine și nu poți
s-o furi,
O taină din zilele vechi.
Când noaptea-mi coboară la geamul închis
Și-n
casa mea nimenea nu-i,
Ca de pe alte tărâmuri trimis,
În zboru-i molatic, plăpândul meu vis
M-atinge cu aripa lui.
Atunci se desfac ale tale comori
Și raiu-mi
aduc pe pământ,
Atunci la fereastră-mi vin privighetori
Și
toate te cântă... le-ascult până-n zori...
Iubirea mea și eu te cânt...
OCTAVIAN GOGA